FINANȚATORI

Ștefan Huluba, actor: ”Cred că prejudecățile, în general, sunt ca buruienile care ne invadează grădina”

Marele nostru tânăr actor Ștefan Huluba revine în CALEIDO cu un splendid spectacol despre impostură.

Andrei Crăciun

Scumpe Ștefan Huluba, iată-te din nou în Festivalul CALEIDO. Mai ții minte la a câta participare te afli? Cum a fost până acum?

Bine v-am găsit, dragă domnule și minunați cititori-spectatori! Mă bucur să iau parte din nou la acest festival – un festival deosebit, cu o direcție clară și cu artiști invitați foarte diferiți, care reprezintă voci puternice în teatrul independent. Asta mi se pare foarte important. Cred că pentru mine este a doua participare. Dacă greșesc, rog să fiu iertat. La ediția precedentă am fost tot alături de Jamais Vu și am jucat cu mare plăcere ”Cui i-e frică de Mitică sau Atenție, se taie apa!” de Sever Bârzan și ”Libretto Solitudine”, ambele regizate de Matei Lucaci-Grunberg. Până acum a fost superb – publicul foarte deschis, primitor și inteligent și organizatorii foarte calzi și profi.

Mai ales că ai frecventat Caleido, vin și te întreb: e util acest inedit festival care își propune să lupte cu prejudecățile și să fie alături de toate minoritățile (etnice, de orientare sexuală etc.)? Crezi că împlinește ce și-a propus? Sau să închidem prăvălia și să plecăm acasă? Ce zici, dragă Huluba?

Acest inedit festival este mai mult decât util, cred că este necesar. Avem mare nevoie să facem exact ce spui și ce își propune și Caleido – să ne ”luptăm cu prejudecățile”. Cred că prejudecățile, în general, sunt ca buruienile care ne invadează grădina. De altfel, sunt ”chestii” naturale. Însă dacă vrem sa avem o grădină sănătoasă, armonioasă, frumoasă și care să ne bucure, ar trebui să le îndepartăm cât mai des. Altfel vor ajunge să ne sufoce.

Tot timpul cred că trebuie să fim atenți la prejudecățile care încolțesc imediat ce prind teren liber în mintea și sufletul nostru. Și ele pot fi de toate felurile. Uite, cred că ăsta poate fi rolul artistului (și cu precădere al actorului) – un ”grădinar al sufletului”. Iar în Caleido sunt aduși foarte mulți astfel de ”grădinari”, cu personalități puternice și diferite. Este imposibil să nu iasă din mâna lor ”grădini” demne de invidiat.

Dacă împlinește ce și-a propus? Încă nu știu, să avem răbdare. Unei flori îi ia ceva timp până să ajungă, dintr-o biată sămânță, să bucure ochiul privitorului. Iar într-o grădină sunt nenumărate flori. Așa că atenție la buruieni!

Îndrăgitul spectacol “Libretto Impostura”. Care e treaba cu el? Cum și de ce încă un libret? Cum și de ce impostura?

Încă un libret pentru că ne-a plăcut foarte mult precedentul – Libretto Solitudine și modul în care am dezbătut acolo această temă care ajunge să bântuie sub diferite forme omul contemporan – singurătatea.

De data aceasta am ales să întoarcem pe toate părțile și în toate formele o altă temă specifică societății în care trăim – impostura. Nu stiu dacă vrem să o judecăm și să o înfierăm dar vrem să punem câteva întrebări care să o vizeze și concluziile vor fi trase de ”măria sa, publicul”

Ce a făcut Ștefan Huluba în ultimul an, anul pangolinului. Cum a supraviețuit el stării de urgență și de alertă? Cum s-a descurcat? Ce mai fac artiștii noștri, îndeosebi independenții? Cum îi putem pune pe picioare?

În ultimul an, așa cum îl denumești tu atât de simpatic, al pangolinului, Stefan Huluba a încercat să se adapteze. Uneori a reușit, alteori nu prea. Profesional a experimentat mult, a descoperit și lucruri noi; unele i-au priit mai mult, altele mai puțin. A învățat sa aibă răbdare, și mai multă răbdare. S-a descurcat. Încă nu a părăsit această barcă, ba chiar a făcut eforturi să-și întăreasca forțele.

Cum îi putem pune pe picioare pe artiștii noștri, îndeosebi independenți? Cred că în primul rând ”consumându-le” arta, pe care bineînțeles să o plătim. Apoi, dacă ne-a adus satisfacții, să o promovăm în mediile noastre.

Eu nu intenționez să mă plâng pentru că am avut norocul să mă pot întreține și nici nu mai sunt atât de ”independent” de vreo trei ani, dar cunosc exemple de povești dramatice din această perioadă. Din acest motiv chiar fac și recomand tuturor ceea ce am spus mai sus. E bine să avem grijă de ”grădinarii” pe care îi apreciem, mai ales dacă și ei depind de noi.

Ce ai fi vrut să te întreb și nu te-am întrebat. Profită de generozitatea de care dau dovadă, în mod inconștient, întreabă-te singur și răspunde-ne, Ștefan. Huluba

-Cât e ceasul?

-5:52 a.m.

-ai obosit?

-nu încă

De altfel, buruienile sunt ”chestii” naturale. Însă dacă vrem sa avem o grădină sănătoasă, armonioasă, frumoasă și care să ne bucure, ar trebui să le îndepartăm cât mai des. Altfel vor ajunge să ne sufoce.

Ștefan Huluba, actor

Foto portret: Sever Andrei