Regizorul Florin Liță: „Spectacolul «Pelicanul» a apărut datorită festivalului Caleido”

De Alina Vîlcan

Una dintre producțiile Caleido din acest an este „Pelicanul”, spectacol realizat în parteneriat cu unteatru și regizat de Florin Liță. Despre ce e vorba?

PELICANUL. Florin, cum a apărut spectacolul „Pelicanul”, de la unteatru? De ce ți-ai dorit să montezi piesa lui Strindberg și care au fost principalele provocări?
Spectacolul „Pelicanul” a apărut datorită festivalului Caleido. Acest festival care pune în discuție subiecte legate de minoritate, societate și viață personală. Textul în sine a fost o provocare pentru mine. Temele mari tratate de piesa lui Strindberg, ca familia și iubirea, adevărul și iluzia, m-au făcut să mă apropii și să devin interesat de acesta.

Lucrul la acest spectacol a fost o provocare foarte mare. Nu doar pentru mine, ci pentru toată echipa. O altă provocare o reprezintă “traducerea” textului pentru publicul de azi. Cu atât mai mult cu cât în zilele noastre iluzia se contopește cu realitatea. Melanjul dintre cele două este atât de fin, încât ne este foarte greu sau chiar imposibil să ne dam seama când are loc această tranziție. Spectacolul descrie o lume în care tensiunea relațiilor este atât de intensă, încât fiecare personaj ajunge la o implozie de stări sufletești.

O POVESTE DE FAMILIE. Care consideri că sunt cele mai atrăgătoare aspecte ale acestei povești pentru spectatorul de mileniu III?
Cu toate că textul este scris acum mai bine de 100 de ani, în el am găsit ceea ce cred că trebuie mereu spus: fără iubire, comunicare, înțelegere și empatie nu cred că putem avea liniște.

Vorbind despre familie, vorbim despre noi. Despre tine ca factor influențat de ceilalți, care pe viitor va influența la rândul său pe alții. Fiecare dintre noi primim “de acasă” multe lucruri. Pe unele le vedem, altele ne sunt dictate, iar pe altele nici măcar nu știm cum am ajuns să le avem. Așadar, familia este centrul, nucleul unei societăți. Cred că pentru a putea vorbi despre “familie” trebuie să vedem dacă această familie emană cel mai important lucru: iubire.

Hai să căutăm în noi ceea ce vrem de la ceilalți! Hai să conștientizăm că într-o familie există și bune și rele. Iar noi să renunțăm la ceea ce este rău, să oprim perpetuarea răului pentru a avea o viată mai bună.

ECHIPA. Cum ai ales distribuția spectacolului și care sunt cele mai plăcute amintiri pe care le-ai adunat la repetițiile pentru „Pelicanul”?
Echipa acestui spectacol este formată din actorii unteatru. I-am urmărit jucând în mai multe producții, atât la unteatru, cât și în alte teatre. De asemenea, colegii actori au fost aleși în funcție de roluri/ partituri.

Amintiri! Am adunat atât de multe încât și acum râd. Dar cea mai frumoasă amintire este momentul în care am avut prima lectură. Acel moment când întrebi, apoi cauți. Crezi că știi, dar nu știi, și iar cauți până știi. Ceva. Nu tot! (Și asta e de bine!) O altă amintire plăcută o reprezintă repetițiile de dimineață. Ce pot să spun!? Era o fericire pentru toată lumea! (râde)

TEATRU INDEPENDENT, ÎN ROMÂNIA. Cum consideri că stăm la acest capitol în ultima vreme? Lucrurile se mișcă spre bine?
În continuare teatrul independent are nevoie de susținere financiară. Cultura nu produce bani. Nu este o afacere, în sensul economic al cuvântului, ci o investiție în oameni. Atât pentru creatori, cât și pentru spectatori și societate. Arta vie, teatrul, nu poate lua naștere fără voi, spectatorii. Atunci când actorul spune o poveste, e nevoie de prezența ta, spectatorule.

Cred că oamenii care pot și care își doresc să susțină teatrul independent din România trebuie să o facă, fără să vadă în cultură business-ul. Hai să nu transformăm cultura într-o Bursă de Valori, e păcat! Investiția în arta vie constă în respectul și menținerea identității și a dimensiunii umane pe care aceasta o poate oferi publicului. Spații independente sunt, iar Unteatru de nouă ani și-a clădit încet, dar sigur o identitate. Are o direcție clară și promovează cultura aproape pe toate segmentele sale: teatru, spectacole coregrafice, film, teatru pentru copii, vernisaje, concerte.

DE VĂZUT. Ce alte spectacole semnate de tine mai putem vedea în această perioadă și unde să le căutăm?
„Conu’ Leonida față cu reacțiunea”, spectacol care se joacă tot la unteatru.

„Atunci când actorul spune o poveste, e nevoie de prezența ta, spectatorule.”

Florin Liță, regizor