FINANȚATORI

Lecția de la Ditrău: “Frica noastră vine din necunoscut”

În ultima iarnă de dinainte de pandemie în secuime a izbucnit un conflict care funcționează ca avertisment. Ce se va întâmpla cu migranții în România?

Andrei Crăciun

Unul dintre ultimele lucruri de mare însemnătate petrecute în România înainte să intrăm în zodia pandemiei s-a petrecut la Ditrău, în Harghita.

Ditrău este o comună locuită de etnici maghiari (în proporție de 98%). Iar aici la sfârșitul lui ianuarie, anul 2020, a izbucnit ceva teribil: o comunitate s-a răsculat împotriva unor imigranți.

Comunitatea: două-trei sute de cetățeni (secui catolici) revoltați că au fost angajați să lucreze la brutăria din localitate doi cetățeni din Sri Lanka (aduși anume în acest scop în Ardeal).

Revoltații se întrebau cum vor mai trăi dacă vor mai veni și alții și li se vor dilua coeziunile etnică și religioasă? Ce se va alege de Ditrău?

Conflictul a durat, protestele întinzându-se pe două săptămâni, în cele din urmă peste 1.800 de oameni din Ditrău au făcut o petiție către angajator, să nu angajeze forță de muncă străină (după ce compania adusese și un al treilea lucrător din Sri Lanka)!

Nu a fost o întâmplare izolată. A fost o lecție și un avertisment. Lecția: comunitățile izolate etnic și economic au un potențial exploziv, care mai devreme sau mai târziu se va simți. Avertismentul: cazul Ditrău este doar începutul. 

Comunitatea din Ditrău se temea pentru siguranța ei economică, religioasă, identitară, etnică. Migranții din Sri Lanka ajunseseră în Europa să facă pâine la capătul lumii lor. Și unii și alții erau prinși în cel mai însemnat război ignorat din timpul nostru: războiul globalizării. Consecințele complexe ale globalizării – creștere economică fără precedent, miliarde de oameni ieșiți din sărăcie extremă, dar și vulnerabilizare climatică, migrația continuă a forței de muncă, schimbarea coordonatelor identitare clasice – au ajuns și la Ditrău, în România, și nu mai pot fi ignorate.

Au intervenit în problemă toți factorii care puteau interveni: primăria din Ditrău, Inspectoratul Județean de Poliție din Harghita, parlamentari (îndeosebi de la UDMR), Avocatul Poporului, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Muncii. Cazul a fost mediatizat intensiv (dar și isteric, nu fără clișeele obișnuite când e vorba despre etnicii maghiari din România).

Cronologia urii

E utilă o cronologie. 26 ianuarie: cel care a instigat mulțimea la protest a fost un capelan romano-catolic, vorbind la slujbă, în Biserică, despre pericolul reprezentat de sosirea “străinilor”.

27 ianuarie: balonul urii s-a umflat repede. A apărut grupul de facebook Migráns mentes ditrot akarunk (Vrem un Ditrău fără migranți). Trebuie menționat că guvernul autoritarist de la Budapesta, condus de Orban Viktor, desfășoară de ani de zile o propagandă cu accente șovine și xenofobe.

29 ianuarie: în frunte cu capelanul, localnicii au mers la primărie, să protesteze împotriva “valului” de migranți. Proprietara locuinței unde stăteau cetățenii din Sri Lanka a fost amenințată, așa că aceștia au fost mutați într-un sat vecin, Lăzarea. Capelanul a ținut un discurs în Consiliul Local, deplângând viitorul secuilor în atare condiții. Primarul a îndemnat la calm, muncitorii din fabrică s-au solidarizat cu sri-lankezii (unii dintre ei munciseră la rândul lor peste hotare).

31 ianuarie: localnicii au boicotat produsele brutăriei, iar vânzările au scăzut cu 30%.

1 februarie: a avut loc o ședință de mediere la Căminul Cultural. Localnicii au insistat ca sri-lankezii să nu atingă pâinea, așa că în cele din urmă patronii au făcut un compromis, anunțând că îi vor păstra pe muncitori, dar îi vor muta să lucreze în altă etapă a procesului tehnologic, nu vor frământa coca. De altfel, conflictul dintre comunitate și patronatul brutăriei avea rădăcini mai vechi, care aveau o bază economic (condițiile de muncă, faptul că muncitorii erau plătiți cu salariul minim pe economie etc., fapt arătat și de raportul întocmit de instituția Avocatului Poporului).

2 februarie: CNCD a anunțat că se va autosesiza în speța relocării muncitorilor. Pe facebook au apărut amenințări de genul “Să dăm foc ca în ‘90”. Trebuie spus că în Harghita și Covasna evenimentele din decembrie 1989 au fost teribil de violente, răsculații incendiind în mai multe localității sediile miliției și securității, au fost și ofițeri linșați în stradă, iar casele lor au fost incendiate, cu familiile ofițerilor înăuntru, inclusiv copii sugari.

10 februarie: sosește un al treilea muncitor din Sri Lanka, urmează petiția semnată de 1800 de cetățeni.

26 februarie: patronul brutăriei și capelanul s-au întâlnit pentru a aplana conflictul, s-a ajuns la concluzia că preotul va îndemna populația locală să se angajeze la brutăria respective, dar și patronii vor continua să aducă muncitori din Asia (la acea data se anunțase că vor sosi trei nepalezi).

3 martie: președintele UDMR anunța că apele s-au liniștit la Ditrău. Apoi s-a intrat în starea de urgență.

De unde plecăm

Într-un sondaj IRES din 2019, 68% dintre repondenți afirmau că au foarte multă neîncredere în migranți, iar peste 50% dintre repondenți i-ar “opri la graniță”.

Aceasta este starea de spirit în România, de aici plecăm, în condițiile în care migrația de înlocuire (pe fondul migrației dinspre România și a trendului demografic evident descendent) este inevitabilă.

De aceea milităm pentru cunoaștere reciprocă a culturilor, pentru rolul artei în deschiderea ochilor, a minților și a inimilor către celălalt.

De altfel, însuși capelanul din Ditrău a spus la un moment dat: “Frica noastră vine din necunoscut”.

Foto: Timon Studler