Ionuț Niculae, artist: “Cred că ar trebui prin aceste festivaluri să atragem atenția asupra rolului educativ pe care ar trebui să-l aibă teatrul în societate”

de Andrei Crăciun

Ionuț Niculae are – ca regizor de această dată – două spectacole în festivalul Caleido: „Clasa noastră” și „Exploziv”. Cel supranumit Jean (Jean e originar din Rahova), actor la bază, a pus pe picioare, alături de actorul Ionuț Toader, Brightside Drama, un laborator de teatru pentru liceeni. Și spectacolele acestea vor fi jucate tot de cei tineri. Și pentru că din “Exploziv” vom vorbi cu doi foarte tineri actori în devenire, l-am luat pe Jean la întrebări doar despre  „Clasa noastră”. Iată. 

Ionuț, care e treaba cu spectacolul Clasa noastră, care va fi prezent în acest an în festivalul Caleido? Ce au vrut să spună autorii și actorii? Cum s-a născut spectacolul? Ce ați făcut voi aici?
“Clasa noastră” a fost spectacolul meu de licență. Am ales să-l lucrez alături de adolescenții noștri de la Brightside Drama pentru că este un text valoros care lasă urme adânci în suflet. Spectacolul spune povestea unor evrei și polonezi dintr-un orășel din Polonia celui de-Al doilea Război Mondial. Aceștia cresc împreună, învață în aceiași clasă, se joacă împreună, iar la final se trădează sau chiar se omoară între ei. Am repetat șase luni pentru acest spectacol, am încercat să nu mă las influențat de experiența pe care am trăit-o la UNATC cu acest text, am vrut să aibă o experiență autentică. Sunt foarte talentați adolescenții noștri, și chiar dacă textul nu se potrivește cu experiența lor de viață, fac o treabă foarte bună.

Clasa noastră a fost cea mai apreciată producție a UNATC, în anul de grație 2012 – care a fost destinul piesei de atunci încoace?  
Spectacolul a avut un parcurs intens și destul de lung pentru un spectacol de licență. Premiera am avut-o în baraca roșie din curtea facultății. Un spațiu inedit pe care l-am adaptat special pentru noi. Am scos tot decorul vechi care era acolo, am pus mult nisip și am început aventura. Apoi a venit iarna și a trebuit să luăm o pauză până în primavară pentru că era prea frig pentru a se putea juca acolo. Atunci a fost preluat de Teatrul Foarte Mic și două stagiuni l-am jucat acolo. Am fost și pe la festivaluri, la Teatrul Evreiesc, și am încheiat aventura la Godot Cafe Teatru prin 2015. Am învățat enorm din toată perioada de repetiții și reprezentațiile ce au urmat.

Atunci, la nivelul anului 2012, spuneai așa: Clasa noastră reprezintă pentru mine locul de joacă al unor oameni maturi, conștienți de faptul că datorită acestui spectacol vor rămâne mereu copii. Acum ce mai reprezintă pentru tine Clasa noastră, Ionuț? 
Chiar dacă a trecut mult timp de atunci, “Clasa noastră” reprezintă o școală pentru mine. Am învățat că actorul trebuie să spună o poveste. Să o spună cât mai simplu și să nu-și lase sufletul să moară. Să asculte muzică, să citească, și să ajungă la timp la repetiții. Iar în prezent este un spectacol al unor adolescenți pe care i-am îndrumat.

Festivalul Caleido este unul care își propune să promoveze diversitatea, în toate aspectele ei, inclusiv cea etnică. Dumneata ca artist de origine rromă ce părere ai despre un atare festival? Este el binevenit? Să mai facem? Ce să mai facem?
E bine să existe festivaluri de toate felurile. Ele ar trebui să unească spectatori și actori din cât mai multe zone artistice și să-i pună față în față la o dezbatere. Cred că ar trebui prin aceste festivaluri să atragem atenția asupra rolului educativ pe care ar trebui să-l aibă teatrul în societate și să aducem cât mai mulți tineri în sală. Indiferent de etnie.

JEAN NU SE CREDE REGIZOR. DEOCAMDATĂ

Spectacolele se vor desfășura la Unteatru, pe raza sectorului 5. Dumneata ești din Rahova și iată că te întorci să joci nu departe de meleagurile natale. Vin ai tăi, vin prietenii din cartier să te vadă? Cine speri să vină la spectacol?
În Rahova oamenii nu se înghesuie în sălile de teatru. Pe tovarășii mei de la bloc i-am adus în sală de câte ori am putut. Au văzut varianta din 2012 a spectacolului și o să-i invit să-l vadă și pe acesta. Sper ca organizatorii să meargă prin cartiere să dea de veste despre spectacole pentru că ar fi bine să vină cât mai mulți. Visez la o zi în care să mergem noi și să jucăm acolo, dar cine știe, poate că la un moment dat un primar ne va surprinde cu proiectele sale.

Unde să mai venim să te vedem în această toamnă, Ionuț? Și spre ce ecrane să ne îndreptăm privirile doritoare să te constate?
Din toamnă mă vedeți la TNB unde joc două spectacole, “Hotel Europa” și “No man’s land”, la Teatrul Apropo în “Paliativ” și din Octombrie la Teatrul Anton Pann din Vâlcea în “D’ale carnavalului” în regia lui Vladimir Anton. Premieră, gen. Iar pentru cei care preferă ecranul, avem pe HBO Go scurtmetrajul “Date night”, iar din cele vechi nu mai au cum pentru că au rulat în cinematografe la vremea lor, dar la anul o să iasă “Înăuntru”, lungmetrajul de debut al lui Eugen Jebeleanu. Hai România!

De ce cochetezi și cu regia? 
Nu mă cred regizor. E o meserie grea, poate prea grea pentru mine deocamdată. Îmi place prea mult meseria mea, și tot ce am încercat să fac a fost să-i îndrum pe tinerii noștri frumoși spre a se descoperi pe ei. Mă ajută faptul că încă activez în meserie, iar sfaturile pe care le dau sunt pertinente. Încerc doar să-i fac să joace în relație și să fie o echipă. Restul vine de la ei. Noi îi încurajăm la repetiții să ne contrazică, să ne certe, și chiar să ne închidă gura atunci când vorbim prea mult.

În Rahova oamenii nu se înghesuie în sălile de teatru. Pe tovarășii mei de la bloc i-am adus în sală de câte ori am putut. Au văzut varianta din 2012 a spectacolului și o să-i invit să-l vadă și pe acesta.

Ionuț Niculae, artist