Ioana Flora, actriță: “Nu mă pot opri din căutări, greu mă așez ‘pentru totdeauna’ și cred că încă mai cred în Neverland”

Ioana va fi în CALEIDO cu spectacolul “Neverland”. Care este povestea?

Andrei Crăciun

Ioana Flora, în acest an în Festivalul Caleido se va juca și spectacolul vostru, Neverland. Care e povestea lui Neverland, cum l-ați conceput? De la ce ați pornit în această aventură cu conotații antropologice? Și la ce ați ajuns?
Am pornit de la dorința de a lucra din nou împreună, după ce filmasem la Iulia, la Breaking News. Am vrut să spunem povestea de viață a unei fete, femei, a unei țări, a unei perioade, unui climat socio-politic care a caracterizat-o de-a lungul a 20 și ceva de ani. Am ajuns să exprimăm tot ce am iubit și iubim la România, la fel, tot ce ne doare la România. Și de fapt, cel mai important, am ajuns să creăm un personaj care nu e nici erou, nici antierou, ci foarte uman. Cu care poți empatiza ușor, pentru că e imperfect.

Ești și dumneata parte a generației Peter Pan? Noile generații din ce poveste sunt ele?
Eu am dorit dintotdeauna să realizez ceva de una singură, cumva, să bifez cât mai multe. Cred că nu mă caracterizează neapărat sindromul Peter Pan. Și totuși! La fel ca Alexandra, nu mă pot opri din căutări, greu mă așez “pentru totdeauna” și cred că încă mai cred în Neverland (Țara de nicăieri).

Festivalul Caleido este un festival care militează – prin puterea artei – pentru toleranță, înțelegere și între oameni bunăvoire. Ne poziționăm împotriva tuturor discriminărilor și suntem pentru o societate deschisă, incluzivă. Dumneata cum privești aceste probleme în societatea românească? Avem noi, românii, o problemă cu minoritățile (etnice, lgbtq+ etc.)? Sau suntem bine? Cum suntem?
Absolut. Avem, la nivel de întreagă societate, minus câteva “bule”, cum se spune în limbajul facebook. Acum câteva zile discutam, la o conferință de presă pentru un proiect, termenii de “rușine și stigmă”. Le avem și pe astea. Și cum, foarte bine a surprins Lia Bugnar, la un moment dat, avem și “arțagul”. Dar eu cred că, cu pași mici și mulți și din mai multe direcții, totul se poate schimba în bine. Pentru că, la fel, cred într-o esență blândă și bună a noastră, a românilor.

Ce urmează pentru Ioana Flora, în ce proiecte mai este angrenată, ce lucrează, în ce o vom vedea, când vom putea merge din nou la teatru?

O să vă povestesc despre Fragile, proiectul care tocmai s-a lansat pe platforma fragile.live. Cam asta a generat pandemia pentru mine, primul meu proiect cu implicare socială, dincolo de meseria de actriță. Sunt 10 povești adevărate, sub forma de monoloage-mărturisire,  a zece femei trecute prin situații limită, traumatice. Cele mai multe dintre ele nu vorbesc despre traumă, din rușine sau frică. Și dorind să le spun povestea, fără ca ele să se expună, mi-am dorit să fiu eu vocea lor, interfața în spațiul public. Și astfel să le ajutăm să își recapete demnitatea și puterea.

Cum v-a mers în starea de urgență&alertă? Cât de greu este pentru un artist să nu poată juca în fața unui public?
Începutul a fost delicat de dus. Și cam tot lock-down-ul. S-a schimbat întreaga paradigmă a meseriei de actor. La un moment dat păream complet inutili. (Pentru unii, cred că încă suntem). Greul l-au dus artiștii independenți, care nu au fost protejați de granturi (în afară de câteva-prea puține inițiative) pentru a genera proiecte și venituri. Și dincolo de asta, zicea Nicoleta Lefter la un moment dat ceva foarte tare: că avea senzația că i s-a luat superputerea. Cam așa ne simțim când nu jucăm.

Cum credeți că va schimba pandemia modul în care ne raportăm la teatru? Ce se va întâmpla oare mai departe? Cum va modela on-line-ul noul teatru?
Nu știu încă forma perfectă, dar cred în puterea de a te reinventa, de a genera idei noi, forme noi, nu știu încă ce și cum, dar cred în forța creativă a artiștilor.

Ce întrebare ai fi vrut să primești? Consideră că ți-a fost adresată, iar acum oferă-ne răspunsul. Mulțumesc.
Nu, au fost exact atâtea cât am simțit nevoia. Voiam și vreau să vă felicit pentru festival! Va admir forța și credința că trebuie să continuați, orice ar fi.

Începutul a fost delicat de dus. Și cam tot lock-down-ul. S-a schimbat întreaga paradigmă a meseriei de actor. La un moment dat păream complet inutili. (Pentru unii, cred că încă suntem).
IOANA FLORA, ACTRIȚĂ

Foto: arhiva personală