FINANȚATORI

Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa?

 

[visual_button url=”https://goo.gl/forms/hbD13sRIb85SUMFE3″ style=”default” size=”medium” target=”_self”]Rezervă un loc la acest spectacol[/visual_button]

 

Regia: Mihai Lukacs
Cu: Liana Ceterchi, Mihaela Drăgan, Zita Moldovan

Scenografia: Elena Dobîndă

Muzică live: Elena Albu

Spectacol nerecomandat persoanelor sub 12 ani

 

S-a întâmplat în România

Bazat pe un caz real, Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa? este un spectacol tulburător despre cea mai radicală formă de protest: sinuciderea-protest.

 În anul 2007, Szomna Grancsa, o tânără romă de 17 ani din județul Harghita, s-a sinucis. Jurnaliști din țară și din străinătate, din presa scrisă și de televiziune, au relatat atunci înmormântarea fastuoasă, care provocase o adevărată dezbatere, căci se întâmpla ca fata să se fi spânzurat în șura casei părintești după ce familia i-ar fi interzis să-și continue studiile. În spectacolul montat de Mihai Lukacs, moartea aceasta apare mai degrabă ca o enigmă, imposibil de descifrat de comunitate, de oamenii legii, de apropiați. Nimeni nu pare să înțeleagă mesajul de adio al fetei și nimeni nu își recunoaște vreo vină, deși toți se simt, în sinea lor, vinovați.

Spectacolul Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa? se inspiră din povestirile lui Ryunosuke Akutagawa (În Crâng şi Roshomon) şi din presa vremii, construindu-se ca un puzzle de interpretări ale aceluiași eveniment care șochează, emoționează și ridică nenumărate întrebări.

„Într-o perioadă de protest politic am lucrat la un spectacol despre cea mai radicală formă a sa: sinuciderea-protest. Szomna Grancsa a lăsat un mesaj, a plănuit momentul, cauza ei a fost una colectivă şi a dat peste cap o lume întreagă prin tacticile pe care le avea la îndemână pentru un efect maxim. Protestul ei pentru accesul la educaţie al absolut tuturor, mai ales al celor mai săraci sau al celor respinşi pentru identitatea lor percepută social în termeni negativi, a fost un ultimatum: Szomna nu a fost dispusă să negocieze. Ea a plătit costurile pentru un bun public, de care pot beneficia doar ceilalţi. Sinuciderea ei a fost o limita supremă, ştiind că nu va obţine nici un beneficiu personal prin protestul ei. Această citire a gestului sau este doar o interpetare, o altă mărturie ca a celorlalte personaje din spectacol, o interpretare adevărată şi falsă, înflorată şi cu o agendă personală”, spune regizorul Mihai Lukacs. Un spectacol care poate fi privit și ca un tribut adus unei fete rome care și-a dorit să învețe.

text de Alina Vîlcan

[visual_button url=”https://caleido.ro/editia-a-ii-a/” style=”default” size=”medium” target=”_self”]Înapoi la program[/visual_button]