FINANȚATORI

Alex Buescu: „Este fascinantă puterea imaginației umane și felul cum, de-a lungul istoriei, s-a manifestat pe glob”

Foto: Adi Bulboacă (realizată în cadrul workshopului Walk & Shoot #6)

În ultima zi a lunii noiembrie, se joacă la UNTEATRU, în cadrul Caleido 2017, „Opiniile unui clovn”, după romanul omonim al scriitorului german Heinrich Böll. Regizat de Anca Maria Colțeanu, spectacolul îl aduce în fața publicului, în rolul nemuritorului Hans și într-o Germanie din timpul și de după cel de-al Doilea Război Mondial, pe actorul Alex Buescu, pe care l-am provocat cu această ocazie la o scurtă discuție despre teatru, multiculturalism, lumea de atunci și de acum.

 

De Alina Vîlcan

 

Dragă Alex, cum ai ales să dramatizezi celebrul roman al scriitorului german Heinrich Böll, ce te-a atras?

Am ales să dramatizez romanul Opiniile unui clovn deoarece mi-a plăcut atunci când l-am citit. Subiecte, care vor fi actuale mereu, precum iubirea, religia, politica, rasismul, demagogia, au fost alese de către autor să fie discutate cu o mare dibăcie de către un personaj complex, un clovn, ale cărui gânduri și opinii primesc glas într-o perioadă istorică importantă a umanității, după cel de-al Doilea Război Mondial.

 

Cum l-ai descrie pe Hans Schnier, acest artist nefericit? De ce să-l vedem și ce ne va impresiona la el? Ce te impresionează pe tine? Cum e să fii în pielea lui, care este marea provocare?

Din punctul meu de vedere, Hans nu poate fi catalogat ca fiind un „artist nefericit”. El este un artist în sine, nu unul devenit sau transformat. Există astfel de oameni în lume. Hans nu poate sub nici o formă să-și uite meseria, iar nefericirea lui, care îi diminuează energia creatoare, are legătură cu despărțirea de singura persoană pe care o iubește, refugiul său, o catolică pe numele ei Marie.

Pentru cei care au citit romanul, acest spectacol este un bun prilej de a și-l reaminti și de al vedea așa cum poate nu și l-au imaginat. În acest an, spectacolul Opiniile unui clovn face parte din seria evenimentelor europene dedicate aniversării a 100 de ani de la nașterea autorului german și a fost singura producție din România prezentă în octombrie, la Festivalul Internațional de Monodrame din Pafos, oraș ales să fie în 2017 capitala europeană a culturii. Acest spectacol nu caută să impresioneze auditoriul, ci să-l apropie de ceea ce pe mine și pe regizoarea Anca Maria Colțeanu ne-a impresionat, adică universul acestui personaj, o lume nu foarte diferită de cea în care trăim astăzi. Asta a fost și una dintre multele provocări căreia a trebuit să îi fac față.

 

Cum se vede societatea germană din timpul și de după cel de-al Doilea Război Mondial prin ochii clovnului, și cum arată acel continent numit Iubire pe care el își ia spectatorii?

Răspunsurile acestor întrebări le veți afla dacă veniți să vedeți spectacolul.

 

Pentru că festivalul Caleido este (și) despre etnicitate și multiculturalism, cum vezi lumea de acum din acest punct de vedere, al multiculturalismului?

Ce este într-adevăr fascinant este puterea imaginației umane și felul cum, de-a lungul istoriei, ea s-a manifestat pe glob, în zone geografice asemănătoare. Când aceste diferențe ajung să devină subiecte și acțiuni politice de manipulare și exploatare la scară socială, ar trebui să fim mai atenți la sensurile duplicitare ale unor astfel de cuvinte și folosirea lor. Cred totuși că un răspuns mai clar ar putea veni din partea unui sociolog.

 

Ce consideri că te reprezintă ca artist?

Alegerile pe care le fac mă reprezintă. Teatrul, perfomance-ul sau scrisul sunt mediile de comunicare care îmi permit să mă exprim cel mai bine. Îmi doresc să le pot folosi toată viața. Pe website-ul personal www.alex-buescu.ro există fotografii și informații despre fiecare proiect realizat până acum sau care se află în pregătire. De curând am urcat pe website cele mai recente materiale din prima parte a performance-ul Poemele Corpului și vă invit cu drag să le descoperiți.

În București, spectacolul Opiniile unui clovn, în formula lui originală, îl puteți vedea la Teatrul LUNI de la Green Hours, un spațiu de care mă simt atașat din multe motive.

Comments are now closed for this article